După ce în numărul trecut al ziarului
am comentat despre fotbal și în special despre fotbalul tecucean, pentru
o perfectă echilibrare a sportului din orașul nostru, ne-am propus să
scriem în acest număr despre
Rugby și în special despre
cei care au dat viață, culoare și mai ales onoare Tecuciului. Voi
începe prin a remarca faptul că, înainte de a scrie acest material, am
consultat „Dicționarul enciclopedic” și la cuvântul Rugby am găsit
faptul că, ambele variante – rugbi și rugby – sunt la fel de corecte,
continuându-se cu faptul că
„este un joc ce se desfașoară pe un
teren dreptunghiular, cu echipe de câte 15 jucători, cu două reprize de
câte 40 de minute, iar punctele se înscriu prin culcarea balonului oval
în terenul advers sau lovituri printre cele două bare verticale,
deasupra porților de fotbal”.
Acest joc sportiv, a fost, atât la Tecuci cât și în multe orașe din țară, considerat ca un frate mai mic al fotbalului,
ca o umplere de timp, el fiind mai mereu programat în deschiderea
meciurilor de fotbal și spectatorii, vrând, nevrând, urmăreau acest joc,
pe care unii nici macar nu îl înțelegeau.
Dacă fotbalul, în concepția multora, era
considerat un sport al inteligenței, un sport al studenților și
oamenilor culți, rugby-ul era alăturat boxului, ca un joc dur, murdar,
în general al celor nerealizați profesional, un joc muncitoresc.
Personal, nu am putut și nu pot fi de acord cu această caracterizare,
atât timp cât știu încă din frageda copilărie, ca oameni importanți în
cultura națională, cum a fost de exemplu apreciatul om de televiziune,
reporter sportiv și chiar conducatorul ziarului „Sportul popular” (
Gazeta sporturilor de azi), Emanuel Valeriu, sau apreciatul actor
Ilarion Ciobanu, au fost jucători de performanță ai acestui apreciat
sport.
Revenind la Tecuci, cu mulți ani în
urmă, prin anii 1950, a fost repartizat în orașul nostru ca absolvent al
unei școli de aviație, un oarecare Bănică. Acesta, pe lângă numeroasele
bagaje aduse, a venit şi cu un balon oval. Aceasta era mingea de rugby,
de care el nu se despărțea niciodată. Mai tarziu, s-a aflat că el
practicase acest sport, jucând chiar în eșaloanele superioare ale țării.
În fiecare zi, în timpul sau liber, el era pe stadion, și spectatorii,
sau mai bine zis cei ce treceau întâmplător prin stadion, se mirau de
ceea ce vedeau. Zvonul s-a întins repede și doi prieteni, tineri pe
atunci, pictorii Aurică Buhus și Gică Teodorescu, au fost primii care au
intrat în această joacă. Apoi, au început să se adune iubitorii acestui
sport și, nu după mult timp, a apărut în oras un alt mare „microbist”
al balonului oval, Gogu Sfetescu, acesta fiind și primul antrenor
tecucean.
Tinerii de atunci, au continuat mereu să vină și nu peste mult, s-au pus bazele primei echipe de rugby „Aviația Tecuci”, aceasta și pentru faptul că „tatăl” echipei, Bănică, lucra în acel loc. Apoi, echipa a purtat numele de „Zimbrul” Tecuci – simbol al puterii. Printre cei ce au alcătuit prima echipă – care era înscrisă în divizia natională B – alături de Aurică
Buhuș, Gică Teodorescu îi mai găsim pe doctorul Pavel Virgil,
electricianul Voicu, regretatul profesor de sport Mișu Focșa,
economistul Puiu Decuseară, Radu Iliescu – avocat – judecător, ing.
Macarașcu – venit de la Jiul Petroșani, ing. Geaucă, Nae Beloșinski,
Apostol Glavaski, ing. Cioșu, Mircea Ciuciu, Ștefăniu Ovidiu – papitu –
Virgil Apostu – viitorul inginer-arhitect și mulți alții. Am
enumerat înadins și profesiile, pentru a demonnstra încă o dată că
sportul i-a format pe aceștia nu numai ca mari sportivi ci și ca oameni,
folositori societăţii.
Amintiri din legenda rugbiului tecucean – continuare
Echipa noastră a activat mai mulți ani
în divizia națională B, purtând apoi numele de „Petrolul Tecuci” –
sponsorizată de unitatea de foraj din Tecuci, apoi IRA Tecuci sprijinită
de această unitate prin inimoșii Gabriel Jelea – inginer șef și
Florescu – contabil șef, care au fost și jucători activi. Echipa a și
promovat într-un an în prima divizie a țării și astfel, tecucenii, care
între timp începuseră să îndrăgească acest sport, au putut urmări, aci,
pe stadionul „Tineretului”, echipe de prim rang ale acelor timpuri cum
erau: Steaua, Dinamo, Grivița Roșie, Poli Iași, Poli Timișoara, Jiul,
Farul Constanța, Rulmentul Bârlad etc. Contactul cu „lumea bun” a
rugbiului, a fost foarte benefic pentru orașul nostru care deveniseră o
adevărată „pepenieră” pentru toată țara. Am început să formăm și juniori
și astfel ne mândream că doi tineri tecuceni, Crăciunel și Lulu
Păunescu au jucat în echipa națională a României – la juniori. Ștefaniu
Ovidiu (Papitu) a jucat în echipa de tineret a țării, iar jucătorul
Apostol Glavaski a fost primul tecucean pe pieptul căruia era scris
„R.P.R.”, el fiind de mai multe ori convocat în lotul național. A fost
perioada de timp când aici, pe acest teren, au evoluat nume de prestigiu
ale țării la rugby cum erau: Viorel Moraru de la Grivița Roșie,
renumitul fundaș de națională, stelistul Alexandru Penciu, poate cel mai
bun transformier pe care l-a avut România pe aceea vreme, și mulți alți
jucători valoroși. Am avut aici, la Tecuci, chiar și meciuri
internaționale susținute de echipa tecuceană cu echipe din Cehoslovacia,
Polonia, etc.
Așa cum am spus, marile echipe ale
țării, „capturau” jucători tecuceni, ajungând să avem rugbiști în
Bârlad, Galați, Iași, Timișoara, Constanța, Petroșani și multe ale
orașe. Să încercăm acum, o sumară „strigare de catalog” a jucătorilor
formați aici, fără a avea pretenția că îi vom putea nominaliza pe toți
ce s-au format în orașul nostru: Apostu Virgil, Andrei (Cociubei), ing.
Apostolide, Bănică, Aurel Buhuș, Bostan Vasile, Beloșinski Nae, Florin
Bercea, Bugan, Octavian Boter, Florin Caragea (a activat la Ancora
Galați, Steaua, Farul – component al naționalei țării), Mircea Ciuciu,
Mișu Cora, Crăciunel (lot național de juniori), Constantinescu Octav
(Poli Iași, fratele fotbalistului Mircea Constantinescu), Ciuhotaru Lică
(Poli Iași), ing. Candrea (Poli Timișoara), Nelu Chițiga, Vasile
Condrache, arh. Costel Caraiene (Arhitectura București – alături de
Virgil Apostu), ing. Ciosu, Chiriță C., Doniga Ion, Denis Doruș, ec.
Puiu Decuseară, prof. Vică Daraban, Gică Daraban – cel mai bun „produs
tecucean” care în perioada anilor 1973-1983, a fost „om de baza” al
Naționalei României, Duță N, Ion Drumov, Aurel Dodan, Ion Dumitru,
Stoian Dodan, prof . Mișu Focșa, ec. Florescu C., ing. Geauca, Aposol
Glavaski (jucător de națională), prof. Virgil Gheorghiu (Poli Iași),
Iulian Grama, avocat Radu Iliescu, Ionuț Hristache, ing. Gabriel Jelea,
ing. Macarașcu – Alioșa – venit la noi de la „Jiul Petroșani”, ing.
Octav Mihailă (Talaghir), Victor Marin, Cristi Munteanu, Novac G.,
Cristian Năstase, ing. Florinel Orzan, Tache Panaite, Parvan N, Parashiv
I, Pichiu, doctor Pavel, Genu Popa, Florin Popovici– jucător de
„națională” care în turneul efectuat cu lotul României în 1970 în Noua
Zeelandă, a fost apreciat și comparat cu marii jucători dinAfrica de
Sud. S-a stabilit la Baia Mare de unde a dat numeroși jucători lotului
național.
Apoi, Gică Popa, Nelu Pâslaru, Panaite,
Lulu Păunescu, Anton Pisăroglu (Steaua), component al lotului național
de juniori U 19, participant la C.M. din Franța 2003, medalie de aur la
CE U 20 România 2004, jucător de lot național la rugby în 7, Muti Rugină
(Poli Iași), Rarina, Simion Rusu, Gabi Rusu, Ovidiu Ștefăniu (Papitu),
ing. Sevastre (a jucat la echipe în Franța), Stratulat V. (Ispan),
doctor dar și profesor de sport, a jucat mult timp la Poli Iași, ing.
Aurel Staimetz ( IPG București), Alin Saghean, Gică Teodorescu,
Tărlăungeanu, Mitică Trofin, prof. Radu Voinescu, electricianul Voicu,
Octav Vlad (Poli Timișoara) și mulți alții pe care îi vom consemna
într-un material viitor. Repet, omisiunile nu sunt intenționate, am
consemnat din aducerile aminte ale mele și ale prietenilor cunoscuți.
Vastitatea profesiilor alăturate numelor, cred că poate demonstra încă o
dată, că acest sport a fost cât se poate de benefic atât pentru noi,
cât și pentru oraș, încercând să arătăm că „Nasc și la Tecuci sportivi”.
Acest sport totuși, a cunoscut o scădere și de aceea, acum, aici, e
momentul să consemnăm faptul că dacă azi, acest sport trăiește, meritul
principal aparține profesorului Dumitru Ghețu, cel care în anul 1991 a
înființat pe lângă Școala Sportivă Tecuci secția de rugby, având ca
antrenori doi oameni de mare valoare, cu mari suflete, foștii rugbiști
Vasile Condrache și Genu Popa. Să spunem doar că cei doi au dat jucători
de mare valoare națională cum ar fi: Petrișor Spătaru – lot național U
19 CM Franța 2000 și lot U 2O CM Africa de sud 2001, Bogdan Radu lot
juniori U18 1999 și 2000, Marius Rusu lot național juniori U 18 2003 și
2004, Viorel Zamfir CE juniori Italia 2004 sau Cristian Murgoci lot U 18
2009 și 2010.
Am participat și eu cu foarte mare
bucurie, sâmbătă, 29 septembrie 2012, la marea sărbătoare a rugbyului
tecucean, intitulată „Jubileu 62”, când CSS Tecuci, cu sprijinul
Federației Române de Rugby, Direcția Județeană pentru Tineret și Sport
Galați și Primăria Tecuci, au organizat sărbătorirea a 62 de ani de
rugby la Tecuci. Atunci, în prezența primarului municipiului, ec. Daniel
Gerhard Țuchel, s-au acordat diplome fostelor glorii tecucene, prezenți
fiind și foștii rugbiști Nicolae Candrea, Virgil Apostu, Apostol
Glavaski, ing. Jelea, Vasile Bostan, Virgil Gheorghiu, Florin Bercea și
mulți alții. Primarul a mulțumit tuturor, adresând cuvinte elogioase și
celor doi antrenori de azi, Popa Genu și Vasile Condrache.
Nu pot incheia aceste rânduri fără a
mai mulțumi încă o dată, bunului meu prieten, arhitect Virgil Apostu
pentru documentația pusă la dispoziție și operativitatea de care dă
dovadă, informându-mă mereu atunci când un nou jucător cu ascendență
tecuceană, obține performanțe remarcabile.