Dupa ce in numarul trecut al ziarului, am comentat despre fotbal si in
special despre fotbalul tecucean, pentru o perfecta echilibrare a
sportului din orasul nostru, ne-am propus sa scriem in acest numar
despre RUGBI si in special despre cei care au dat viata, culoare si mai
ales onoare Tecuciului. Voi incepe prin a remarca faptul ca inainte de a
scrie acest material, am consultat "Dictionarul enciclopedic" si la
cuvantul "Rugbi" am gasit faptul ca , ambele variante - rugbi si rugby -
sant la fel de corecte, continuandu-se cu faptul ca " este un joc ce se
desfasoara pe un teren dreptunghiular, cu echipe de cate 15 jucatori,
cu doua reprize de cate 4o de minute si punctele se inscriu prin
culcarea balonului oval in terenul advers sau lovituri printre cele doua
bare verticale, deasupra portilor de fotbal" Acest joc sportiv, a fost,
atat la Tecuci cat si in multe orase din tara, considerat ca un frate
mai mic al fotbalului, ca o umplere de timp, el fiind mai mereu
programat in deschiderea meciurilor de fotbal si spectatorii, vrand,
nevrand, urmarind acest joc, pe care unii nici macar nu il intelegeau.
Daca fotbalul, in conceptia multora, era considerat un sport al
inteligentei, un sport al studentilor si oamenilor culti, rugbiul era
alaturat boxului, ca un joc dur, murdar, in general al celor nerealizati
profesional, un joc muncitoresc. Personal, nu am putut si nu
pot fi de acord cu aceasta caracterizare, atat timp cat stiu inca din
frageda copilarie, ca oameni importanti in cultura nationala, cum a fost
de exemplu apreciatul om de televiziune, reporter sportiv si chiar
conducatorul ziarului "Sportul popular"( Gazeta sporturilor de azi),
Emanuel Valeriu, sau apreciatul actor Ilarion Ciobanu, au fost jucatori
de performanta ai acestui apreciat sport. Revenind la Tecuci, cu multi
ani in urma, prin anii 1950, a fost repartizat in orasul nostru ca
absolvent al unei scoli de aviatie, un oarecare BANICA.Acesta, pe langa
numeroasele bagaje aduse, a venit si cu un balon oval. Aceasta era
mingea de rugbi, de care el nu se despartea niciodata. Mai tarziu, s-a
aflat ca el practicase acest sport, jucand chiar in esaloanele
superioare ale tarii. In fiecare zi, in timpul sau liber, el era pe
stadion si spectatorii, sau mai bine zis cei ce treceau intamplator prin
stadion, se mirau de ceea ce vedeau. Zvonul s-a intins repede si
doi prieteni, tineri pe atunci, pictorii Aurica Buhus si Gica
Teodorescu, au fost primii care au intrat in aceasta joaca. Apoi, au
inceput sa se adune iubitorii acestui sport si, nu dupa mult timp, a
aparut in oras un alt mare " microbist" al balonului oval, Gogu
Sfetescu, acesta fiind si primul antrenor tecucean. Tinerii de atunci,
au continuat mereu sa vina si nu peste mult, s-au pus bazele primei
echipe de rugbi "Aviatia Tecuci"aceasta si pentru faptul ca tatal"
echipei, Banica, lucra in acel loc. Apoi, echipa a purtat numele de
"Zimbrul" Tecuci- simbol al puterii. Printre cei ce au alcatuit prima
echipa- care era inscrisa in divizia nationala B- alaturi de Aurica
Buhus, Gica Teodorescu ii mai gasim pe doctorul Pavel Virgil,
electricianul Voicu, regretatul profesor de sport Misu Focsa,
economistul Puiu Decuseara, Radu Iliescu - avocat - judecator, ing.
Macarascu- venit de la Jiul Petrosani, Ing. Geauca, Nae Belosinski,
Apostol Glavaski, Ing. Ciosu,
Mircea Ciuciu, Stefaniu Ovidiu - papitu - Virgil Apostu- viitorul
inginer-arhitect si multi altii. Am enumerat in adins si profesiile,
pentru a demonnstra inca odata ca sportul i-a format pe acestia nu numai
ca mari sportivi ci si ca OAMENI , folositori societatii
IANCU AIZIC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu