Sport--- Amintiri din legenda rugbyului tecucean 13 mai 2013

     După ce în numărul trecut al ziarului am comentat despre fotbal și în special despre fotbalul tecucean, pentru o perfectă echilibrare a sportului din orașul nostru, ne-am propus să scriem în acest număr despre Rugby și în special despre cei care au dat viață, culoare și mai ales onoare Tecuciului. Voi începe prin a remarca faptul că, înainte de a scrie acest material, am consultat „Dicționarul enciclopedic” și la cuvântul Rugby am găsit faptul că, ambele variante – rugbi și rugby – sunt la fel de corecte, continuându-se cu faptul că „este un joc ce se desfașoară pe un teren dreptunghiular, cu echipe de câte 15 jucători, cu două reprize de câte 40 de minute, iar punctele se înscriu prin culcarea balonului oval în terenul advers sau lovituri printre cele două bare verticale, deasupra porților de fotbal”.

Acest joc sportiv, a fost, atât la Tecuci cât și în multe orașe din țară, considerat ca un frate mai mic al fotbalului, ca o umplere de timp, el fiind mai mereu programat în deschiderea meciurilor de fotbal și spectatorii, vrând, nevrând, urmăreau acest joc, pe care unii nici macar nu îl înțelegeau.

Dacă fotbalul, în concepția multora, era considerat un sport al inteligenței, un sport al studenților și oamenilor culți, rugby-ul era alăturat boxului, ca un joc dur, murdar, în general al celor nerealizați profesional, un joc muncitoresc. Personal, nu am putut și nu pot fi de acord cu această caracterizare, atât timp cât știu încă din frageda copilărie, ca oameni importanți în cultura națională, cum a fost de exemplu apreciatul om de televiziune, reporter sportiv și chiar conducatorul ziarului „Sportul popular” ( Gazeta sporturilor de azi), Emanuel Valeriu, sau apreciatul actor Ilarion Ciobanu, au fost jucători de performanță ai acestui apreciat sport.

Revenind la Tecuci, cu mulți ani în urmă, prin anii 1950, a fost repartizat în orașul nostru ca absolvent al unei școli de aviație, un oarecare Bănică. Acesta, pe lângă numeroasele bagaje aduse, a venit şi cu un balon oval. Aceasta era mingea de rugby, de care el nu se despărțea niciodată. Mai tarziu, s-a aflat că el practicase acest sport, jucând chiar în eșaloanele superioare ale țării. În fiecare zi, în timpul sau liber, el era pe stadion, și spectatorii, sau mai bine zis cei ce treceau întâmplător prin stadion, se mirau de ceea ce vedeau. Zvonul s-a întins repede și doi prieteni, tineri pe atunci, pictorii Aurică Buhus și Gică Teodorescu, au fost primii care au intrat în această joacă. Apoi, au început să se adune iubitorii acestui sport și, nu după mult timp, a apărut în oras un alt mare „microbist” al balonului oval, Gogu Sfetescu, acesta fiind și primul antrenor tecucean.

Tinerii de atunci, au continuat mereu să vină și nu peste mult, s-au pus bazele primei echipe de rugby „Aviația Tecuci”, aceasta și pentru faptul că „tatăl” echipei, Bănică, lucra în acel loc. Apoi, echipa a purtat numele de „Zimbrul” Tecuci – simbol al puterii. Printre cei ce au alcătuit prima echipă – care era înscrisă în divizia natională B – alături de Aurică Buhuș, Gică Teodorescu îi mai găsim pe doctorul Pavel Virgil, electricianul Voicu, regretatul profesor de sport Mișu Focșa, economistul Puiu Decuseară, Radu Iliescu – avocat – judecător, ing. Macarașcu – venit de la Jiul Petroșani, ing. Geaucă, Nae Beloșinski, Apostol Glavaski, ing. Cioșu, Mircea Ciuciu, Ștefăniu Ovidiu – papitu – Virgil Apostu – viitorul inginer-arhitect și mulți alții. Am enumerat înadins și profesiile, pentru a demonnstra încă o dată că sportul i-a format pe aceștia nu numai ca mari sportivi ci și ca oameni, folositori societăţii.

Amintiri din legenda rugbiului tecucean – continuare 

Echipa noastră a activat mai mulți ani în divizia națională B, purtând apoi numele de „Petrolul Tecuci” – sponsorizată de unitatea de foraj din Tecuci, apoi IRA Tecuci sprijinită de această unitate prin inimoșii Gabriel Jelea – inginer șef și Florescu – contabil șef, care au fost și jucători activi. Echipa a și promovat într-un an în prima divizie a țării și astfel, tecucenii, care între timp începuseră să îndrăgească acest sport, au putut urmări, aci, pe stadionul „Tineretului”, echipe de prim rang ale acelor timpuri cum erau: Steaua, Dinamo, Grivița Roșie, Poli Iași, Poli Timișoara, Jiul, Farul Constanța, Rulmentul Bârlad etc. Contactul cu „lumea bun” a rugbiului, a fost foarte benefic pentru orașul nostru care deveniseră o adevărată „pepenieră” pentru toată țara. Am început să formăm și juniori și astfel ne mândream că doi tineri tecuceni, Crăciunel și Lulu Păunescu au jucat în echipa națională a României – la juniori. Ștefaniu Ovidiu (Papitu) a jucat în echipa de tineret a țării, iar jucătorul Apostol Glavaski a fost primul tecucean pe pieptul căruia era scris „R.P.R.”, el fiind de mai multe ori convocat în lotul național. A fost perioada de timp când aici, pe acest teren, au evoluat nume de prestigiu ale țării la rugby cum erau: Viorel Moraru de la Grivița Roșie, renumitul fundaș de națională, stelistul Alexandru Penciu, poate cel mai bun transformier pe care l-a avut România pe aceea vreme, și mulți alți jucători valoroși. Am avut aici, la Tecuci, chiar și meciuri internaționale susținute de echipa tecuceană cu echipe din Cehoslovacia, Polonia, etc.

Așa cum am spus, marile echipe ale țării, „capturau” jucători tecuceni, ajungând să avem rugbiști în Bârlad, Galați, Iași, Timișoara, Constanța, Petroșani și multe ale orașe. Să încercăm acum, o sumară „strigare de catalog” a jucătorilor formați aici, fără a avea pretenția că îi vom putea nominaliza pe toți ce s-au format în orașul nostru: Apostu Virgil, Andrei (Cociubei), ing. Apostolide, Bănică, Aurel Buhuș, Bostan Vasile, Beloșinski Nae, Florin Bercea, Bugan, Octavian Boter, Florin Caragea (a activat la Ancora Galați, Steaua, Farul – component al naționalei țării), Mircea Ciuciu, Mișu Cora, Crăciunel (lot național de juniori), Constantinescu Octav (Poli Iași, fratele fotbalistului Mircea Constantinescu), Ciuhotaru Lică (Poli Iași), ing. Candrea (Poli Timișoara), Nelu Chițiga, Vasile Condrache, arh. Costel Caraiene (Arhitectura București – alături de Virgil Apostu), ing. Ciosu, Chiriță C., Doniga Ion, Denis Doruș, ec. Puiu Decuseară, prof. Vică Daraban, Gică Daraban – cel mai bun „produs tecucean” care în perioada anilor 1973-1983, a fost „om de baza” al Naționalei României, Duță N, Ion Drumov, Aurel Dodan, Ion Dumitru, Stoian Dodan, prof . Mișu Focșa, ec. Florescu C., ing. Geauca, Aposol Glavaski (jucător de națională), prof. Virgil Gheorghiu (Poli Iași), Iulian Grama, avocat Radu Iliescu, Ionuț Hristache, ing. Gabriel Jelea, ing. Macarașcu – Alioșa – venit la noi de la „Jiul Petroșani”, ing. Octav Mihailă (Talaghir), Victor Marin, Cristi Munteanu, Novac G., Cristian Năstase, ing. Florinel Orzan, Tache Panaite, Parvan N, Parashiv I, Pichiu, doctor Pavel, Genu Popa, Florin Popovici– jucător de „națională” care în turneul efectuat cu lotul României în 1970 în Noua Zeelandă, a fost apreciat și comparat cu marii jucători dinAfrica de Sud. S-a stabilit la Baia Mare de unde a dat numeroși jucători lotului național.

Apoi, Gică Popa, Nelu Pâslaru, Panaite, Lulu Păunescu, Anton Pisăroglu (Steaua), component al lotului național de juniori U 19, participant la C.M. din Franța 2003, medalie de aur la CE U 20 România 2004, jucător de lot național la rugby în 7, Muti Rugină (Poli Iași), Rarina, Simion Rusu, Gabi Rusu, Ovidiu Ștefăniu (Papitu), ing. Sevastre (a jucat la echipe în Franța), Stratulat V. (Ispan), doctor dar și profesor de sport, a jucat mult timp la Poli Iași, ing. Aurel Staimetz ( IPG București), Alin Saghean, Gică Teodorescu, Tărlăungeanu, Mitică Trofin, prof. Radu Voinescu, electricianul Voicu, Octav Vlad (Poli Timișoara) și mulți alții pe care îi vom consemna într-un material viitor. Repet, omisiunile nu sunt intenționate, am consemnat din aducerile aminte ale mele și ale prietenilor cunoscuți. Vastitatea profesiilor alăturate numelor, cred că poate demonstra încă o dată, că acest sport a fost cât se poate de benefic atât pentru noi, cât și pentru oraș, încercând să arătăm că „Nasc și la Tecuci sportivi”. Acest sport totuși, a cunoscut o scădere și de aceea, acum, aici, e momentul să consemnăm faptul că dacă azi, acest sport trăiește, meritul principal aparține profesorului Dumitru Ghețu, cel care în anul 1991 a înființat pe lângă Școala Sportivă Tecuci secția de rugby, având ca antrenori doi oameni de mare valoare, cu mari suflete, foștii rugbiști Vasile Condrache și Genu Popa. Să spunem doar că cei doi au dat jucători de mare valoare națională cum ar fi: Petrișor Spătaru – lot național U 19 CM Franța 2000 și lot U 2O CM Africa de sud 2001, Bogdan Radu lot juniori U18 1999 și 2000, Marius Rusu lot național juniori U 18 2003 și 2004, Viorel Zamfir CE juniori Italia 2004 sau Cristian Murgoci lot U 18 2009 și 2010.

Am participat și eu cu foarte mare bucurie, sâmbătă, 29 septembrie 2012, la marea sărbătoare a rugbyului tecucean, intitulată „Jubileu 62”, când CSS Tecuci, cu sprijinul Federației Române de Rugby, Direcția Județeană pentru Tineret și Sport Galați și Primăria Tecuci, au organizat sărbătorirea a 62 de ani de rugby la Tecuci. Atunci, în prezența primarului municipiului, ec. Daniel Gerhard Țuchel, s-au acordat diplome fostelor glorii tecucene, prezenți fiind și foștii rugbiști Nicolae Candrea, Virgil Apostu, Apostol Glavaski, ing. Jelea, Vasile Bostan, Virgil Gheorghiu, Florin Bercea și mulți alții. Primarul a mulțumit tuturor, adresând cuvinte elogioase și celor doi antrenori de azi, Popa Genu și Vasile Condrache.

  Nu pot incheia aceste rânduri fără a mai mulțumi încă o dată, bunului meu prieten, arhitect Virgil Apostu pentru documentația pusă la dispoziție și operativitatea de care dă dovadă, informându-mă mereu atunci când un nou jucător cu ascendență tecuceană, obține performanțe remarcabile.