Era prin octombrie 1962. Incepusem liceul seral. Stateam singur in
banca intai, pe randul de la mijloc.La cateva zile dupa inceperea
scolii, intra repede pe usa clasei, un tanar blond, cu o mapa in mana.
Ma intreaba politicos daca locul de langa mine e liber. Ii spun ca da si
imediat imi intinde mana si se recomanda. Ma cheama Florin. Si imediat,
in prima ora din acea seara, diriginta noastra de atunci , profesoara
Marieta Filita, intra
ca de obicei, zambitoare, si ne spue :" Incepand de azi, aveti un nou
coleg - Caragea Florin," si imediat, Florin se ridica pentru a fi
cunoscut de clasa. Ne-am imprietenit foarte repede si aveam sa aflu de
la el ca e de loc din partea Tulcei si acum lucreaza la IAS Munteni si
in acelasi timp este si elev la o Scoala de maistri la Liceul Agricol.
Liceul seral, era atunci la actuala Scoala "Elena Doamna", langa Casa
Armatei. In pauza orelor, ne placea sa alergam, precum copiii, prin
curtea scolii. Executam pentru dezmortire, sprinturi scurte. Elev fiind,
am cochetat si eu cu atletismul, iar in timpul scolii profesionale de
la Sibiu, eram chiar in echipa de juniori a Sibiului, avand profesoara
de sport o fosta campioana balcanica, Edith Traibal, Dar acum, acest nou
prieten, ne impresiona pe toti prin viteza si agilitatea lui.Am aflat
de la el ca, era campion judetean si finalist pe tara la campionatele de
juniori la atletism dar si la lupte. Acum,
pe langa altele, juca si fotbal, in judet, la Avantul Munteni,fiind
extrema. Odata, echipa de rugbi a orasului, Petrolul, antrenandu-se pe
terenul Liceului Agricol, a asistat la un joc de fotbal obisnuit, intre
elevii liceului, printre care era si Florin. Ochiul experimentat al
regretatului antrenor Aurica Buhuus, a vazut in el, in extrema de fotbal
Florin Caragea, o adevarata "aripa" pentru echipa de rugbi.Rugbiul, era
pe atunci " proaspat" la Tecuci. Nea Aurica l-a contactat si i-a spus
daca vrea sa faca "rugbi"Dar eu, a raspuns Florin, nici nu stiu ce e cu
acest joc, la care "nea Aurica " i-a zis simplu : Prinzi mingea si fugi
cu ea spre terenul advers. Eu nu stiu cine te poate prinde!Restul,
invatam pe parcurs. Asa a si fost. Dupa cateva meciuri, ajunsese deja o
vedeta locala. Facea naveta la Munteni. La Tecuci. nu avea pe nimeni. De
multe ori, cand aveam mai multe ore si nu mai avea autobuz la Munteni,
il luam acasa la mine si dormeam impreuna.
Parintii mei si mai ales fratele, il acceptasera cu drag, ca un nou
membru al familiei. Nu pot uita cum, la un meci disputat la Tecuci, , in
urma unui placaj facut de un aparator, acesta a calcat cu gheata pe
capul lui, si a fost scos la marginea terenului si dus apoi la spital.
La externare, intrebat unde locuieste, a dat adresa mea si astfel, pana
la vindecare, a stat numai la noi, Dupa circa un an, a fost chemat la
echipa "Ancora " Galati" si apoi, pe perioada stagiului militar, a jucat
la echipa campioana pe atunci "Steaua", echipa prin care a cunoscut
adevarata consacrare sportiva, fiind cu aceasta campion national si
participand la numeroase meciuri internationale, in tara dar si peste
hotare. A fost apoi luat de echipa Farul Constanta, unde si-a incheiat
si activitatea sportiva. Pe unde trecea, fie in tara, dar mai ales peste
hotare, imi expedia mereu vederi. Apoi, o buna bucata de vreme, nu am
mai stiut nimic de el, pierzandu-i adresa. In urma
cu cativa ani, am fost cu familia la mare. Am luat cu rabdare cartea de
telefon si l-am gasit. Am format numarul si mi-a raspuns o voce
feminina. Am intrebat "Casa Caragea" iar raspunsul
a
fost foarte ezitant. Am spus cine sant si doamna a spus : Da, Florin
imi vorbea mereu de Dv. Acum insa e tare bolnav, are Parkinson! Am fost
parca si mai inversunat sa-mi revad prietenul dar sotia a continuat
:Stiti,stam intr-o garsoniera si ... Am cereut adresa exacta si fiind cu
masina, am ajuns imediat la el acasa. Pe drum, ma tot intrebam cum e
posibil, ca o mandrie locala, fosta si mandrie nationala, sa fie
marginalizata in asa masura. Daca
celebru roman al lui Alexandru Dumas, amintea de o reantalnire "Dupa 20
de ani", noi acum, ne revedeam, dupa 40 de ani !!Desi eram cu familia,
am urcat
singur. Sotia, mi-a deschis zambitoare intreband : Ati spus ca santeti
cu familia, unde sant ei acum ?Nu vreau sa va deranjez, am raspuns dar,
doamna m-a luat de mana si am coborat sa fim cu totii la acest
eveniment. Nu stiu cum sa descriu mai bine revederea cu prietenul meu
Florin. Voiam parca sa refuz figura ce o aveam in fata, un om plin de
suferinte, vazand in el aceea persoana care statea cu mana intinsa spre
mine spunandu-mi, in urma cu 4o de ani " Ma cheama Florin!"Dar, aceasta e
viata si noi trebuie sa o traim asa cu bune si cu rele. Aveam apoi sa
aflu ca bucuriile familei pline de griji de azi, se afla doar in cei doi
copii ai lor, Ionut , nascut in anul 1975, absolvent al Facultatii de
Educatie Fizica, fost campion national cu Farul, in aceea perioada
locuind la Montreal, triplu campion al provinciei Ouebec cu echipa Parc
Olympec, iar in timpul liber un fin poet, una din carti aparuta chiar in
acel an si intitulata "Delirium Tremens, pe care
mi-a daruit-o cu multa placere si bucurie. Al doilea copil, o fata,
Florina, atunci locuia in Spania. De la imbolnavirea lui Florin, sotia
lui Florin, fost portar al echipei de handbal Farul, a fost nevoita sa
abandoneze totul spre a se ocupa cat mai mult de Florin. Marele rugbist
de valoare nationala si internationala, dupa ce nu a mai jucat, a lucrat
la Spatii Verzi, pensionat, retribuit cu "Teribila " suma de 5oo Ron
lunar. Putin zic eu, fata de ceea ce a facut el pentru sport. Clubul
Farul, caruia el i-a fost foarte devotat, nu l-a ajutat cu absolut
nimic. Florin mi-a pus in brate un album si, cu mana tremuranda, imi
explica : Aici sant in Franta, aici in Canada ... dar ochii ii
lacrimeaza.
Nu
am putut sta mult la el. Am mai vorbit apoi cu familia Caragea la
telefon iar in luna septembrie a anului trecut, la sarbatoarea
rugbiului prilejuita de 62 de ani de rugbi la Tecuci, manifestarea a
inceput cu o slujba de pomenire oficiata de un sobor de preoti, pentru
rugbisti decedati, atunci, auzind si numele CARAGEA FLORIN! Am intrebat
organizatorii de unde au aceasta stire si mi s-a raspuns : De pe saitul
Fedreatiei !
Am
vorbit apoi cu doamna Elena, sotia lui Florin, care mi-a erxplicat,
printre lacrinmi, dureroasele ultime clipe ale celui ce a fost prietenul
meu. Acum, de Florii, am tinut sa aduc felicitari ficei lui, Florina,
care ii va duce mai departe numele.
Dumnezeu sa-l aibe in paza !!
IANCU AIZIC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu